Reghinul – la origine burgsăsesc, în prezent multietnic – este, ca întindere teritorială un oraș destul de mic și ca număr de locuitori. Dar Reghinul în viața culturală și politică a Transilvaniei a ocupat un loc însemnat, prin personalitățile ce au animat cândva viața urbei. Aici și-au găsit locul de odihnă, ctitorii Bisericii ”Sfânta Treime”, dintre care menționăm familiile: Ioan și Maria Marinovici, Vratz, Bardoși, cât și Theodor Șerbanu, ctitorul primei școli românești din Reghin, baronul Ladislau Pop, viceguvernator al Transilvaniei și președinte al Curții de Justiție al acestei provincii, memorandistul Patriciu Barbu, Ioan Popescu – primar al Reghinului, Dr. Eugen Nicoară, ce a ridicat Spitalul și Casa de cultură din Reghin, familia Dr. Ceușianu, Truția și Șipoș etc. Aici odihnesc o parte din preoții greco-catolici și ortodocși.
Cea mai nedespărțită de istoria acestei localități a rămas familia ctitorilor Marinovici, care a venit acasă de ori unde a trăit. Ultimul descendent, Rita Maria Marinovici-Chiricuță, fosta soție a reputatului dr. Ion Chiricuță, cel care a dat trup și suflet Institutului Oncologic din Cluj Napoca, care îi poartă numele, își află odihna veșnică în cripta familiei de aici.
Ne-am ocupat după puterile noastre, ca mormintele și criptele lor din acest cimitir să fie curate și îngrijite. Nu mai au urmași, dar este datoria noastră morală ca să nu-i lăsăm uitării.
Recunoștință și rugăciune pentru ei și toți cei adormiți din neam în neam.

Pr. Dimitrie Gherman

Cinstirea vrednicilor noștri înaintași este o datorie morală care trebuie purtată în suflet și în minte și pomenită pururea cu mare recunoștiință.

Istoricul, viața și activitatea unor personalități laice, ale vieții sociale și cu adâncă credință în Dumnezeu, legate de Parohia Ortodoxă Română ”Sfânta Treime”, le vom prezenta, ]n cele ce urmează, atât cât am reușit să le cunoaștem și să le aducem la lumină.

Era spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când 20 de familii de negustori români, originari din Macedonia, s-au stabilit în Reghin și au fost înregistrați în oraș la anul 1733, în conscripția lui Clain.

Dintre acestea, s-au remarcat familiile Marinovici, Bardoși, Vraciu, Munteanu, Radu, Mihailovici. Fiecare au contribuit cu zeci sau sute de florini pentru înființarea primei școli românești de aici, la anul 1782, pentru cumpărarea unui teren și pentru  ridicarea unei biserici de lemn pentru populația românească, căreia patriciatul local îi refuzase ani la rând, deși era atât de justificată necesitatea exercitării cultului religios. Dar cel mai important eveniment în viața spirituală a românilor reghineni din această perioadă îl datorăm marelui cărturar, Protopopul Petru Maior, care între anii 1785-1809 a slujit la această biserică ca preot și ca protopop al Ghurghiului. De numele lui și al celorlalți corifei ai Școlii Ardelene se leagă cea dintâi mare epocă a mișcării naționale romănești din Transilvania, care a înrâurit profund și cultura întregului nostru popor^[1].

IOAN ȘI MARIA MARINOVICI, cei mai cunoscuți ctitori și binefăcători, au fost așezați în mormintele de lângă altarul Bisericii ,,Sfânta Treime”,  iar cavoul familial s-a ridicat la anul ,,1868 de Nicolae Marinovici, împreună  cu sora geamănă Maria și fratele mai mare Gheorghe, fiii acestora.  Aceasta stă scris pe fațada vestică a cavoului.

Ioan Marinovici (1758-1842) a fost comerciant macedo-român, venit din Brașov la rugămintea și insistențele vrednicului protopop Petru Maior, care alături de alte familii cunoscute și pe care le-am menționat mai înainte au contribuit substanțial la zidirea Bisercii ,,Sfânta Treime”- (1807-1811), pe locul unei capele din lemn, ce purta hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae”.

Ioan Marinovici s-a născut în anul 1758, în orașul Mega – Târnavo, aflat pe atunci în Imperiul otoman și s-a căsătorit cu Maria Munteanu în Reghin, în anul 1793. Înainte de actuala biserică, a contribuit cu suma de 500 florini, pentru casa de rugăciuni (capela) pentru creștinii din Reghin. Pentru că familia Marinovici, ca și celelalte familii de macedo-români erau greco-ortodocși s-au făcut presiuni asupra lor să treacă la greco – catolici. Nu a vrut să își părăsească credința în care era botezat, mentionându-se în documentele vremii că era un ”ortodox înrăit”, în sensul bun al cuvântului.

Documentele vremii mai arată ca el s-a oferit să suporte jumătate din cheltuielile de construire a noii Biserici ”Sfânta Treime” din Reghin, iar jumătate alți oameni de afaceri și intelectuali din Reghin. Totodată a mai contribuit cu suma de 500 de florini, cu care s-a cumpărat, peste voia Episcopului Bob, o casă de rugăciune (capelă) în Reghin, pentru românii din localitate. ^[2]

Maria Marinovici a fost amfitrioana organizării “Balului Tinerimii Române Studioase din Reghinul Săsesc”.

Aceasta este descendentă directă a renumiţilor comercianţi Nicolau, proprietarii casei braşovene de import şi export “Zaharia et Nicola Nicolau”,  care din 1769 avea legături comerciale cu Viena şi Triest, oraș din nord-estul Italiei,  precum şi cu Para Turcească.

Familia Marinovici împreună cu Protopopul Petru Maior au acordat burse pentru ca studenții români să poată studia la Viena

Pe crucea de piatră așezată la căpătâiul lui stă încrestat textul: ,,acsi se hodgyinește, en domnul Ioan Marinovits, grek și negustori, și titor și fundator, sfinți beseritsi aceștia: sau neskut en orașul mega-tirnova,  en cara turcaske, en anu 1758 și sau  kesetorit en szasz – regen en anu 1793 și au  reposat en domnul en anu 1842 en 6 oktomber”.

 

IOAN MUNTEAN – ctitor al Bisericii ”Sfânta Treime”

TRANDAPHYR ZOPHIÁNAK

 NEMES KONYI MUNTYÁN JÁNOS SZÁSZ RÉGENI KERESKEDŐ NEJÉNEK KI FÖ[L]DI BOLDOGSÁGÁT FÉRJE S ÖT GYERMEKEI ZOPHIA, ANNA ELIZA GYÖRGY ÉS KATALIN KÖRÉN KÍVÜL NEM KÉPZELHET VE EZEKNEK A NŐI HŰSÉG S ANYAI SZERETET ÁLTAL FÖLDI ÉDENT ALKOTOTT MELYTŐL KORA ELHUNYTÁVAL A NEVEZETTEK MEGFOSZTATVA BOLDOGSÁGUK ILYKÉP[P]ENI SZÉTTÉPÉSÉT VÉGTELEN FÁJDALOMMAL KESERGIK POR MARADVÁNYAIT A SZÁSZRÉGENI ANYA FÖLD FOGADTA ROKON KEBLÉRE.

Traducere a textului de pe crucea funerară a răposatei:

 

TRANDAPHYR ZOPHIA

Soția nobilului Muntyán János din Kony^[3], negustor din Reghinul Săsesc, cine fericirea sa pământească nu-și putea imagina în afara cercului [format] de soție și [cei] cinci copiii Zophia, Anna, Eliza, György și Katalin, pentru ei prin fidelitatea femeiască și iubirea maternă a creat rai pământesc, de la care prin moartea timpurie cei numiți fiind privați, sfâșierea în acest mod a fericirii lor jelesc cu durere nesfărșită. Rămășițele sale de praf și-a primit pe sânul său de rude/rudenie pământul natal din Reghinul Săsesc.

Piatra funerară (a soției nobilului Ioan Muntean) a fost ridicată lângă crucile celorlați ctitori ai Bisericii ”Sfânta Treime”, lângă Sfântul Altar.

FUNDAŢIUNEA “MUNTEAN” 1818

Fundaţia “Muntean” a fost întemeiată de Ioan Muntean, *(ctitor al Bisericii “Sfânta Treime” din Reghinul Săsesc), ficiorul lui Mihail Muntean, care în an. 1818 a predat ep. Ioan Bob (episcop de Făgăraș și Alba Iulia, cu sediul la Blaj n.a.) 2000 fl.(orini) ca după voia cea mai de pe urmă a repausatului Mihaiu interesele acestui capital în tot anul să se dea preotului slujitoriu în Sas-Reghin, pe lângă îndatorirea de a servi atâtea s. Liturgii pentru repausatul Mihaiu şi ceilalţi repausaţi din familie, câte va hotă episcopul. Probabil Dr. Alexandru Muntean născut în Reghinul Săsesc în 25 februarie 1885 decedat în 14 decembrie 1917 şi căsătorit cu Felicia Ceuşianu (1889-1946) sora avocatului-scriitor Alexandru Ceuşianu (1898-1970), a fost nepotul lui Ioan Muntean.  (Mihail Muntean a fost cel mai probabil tatăl Mariei Muntean căsătorită cu Ioan Marinovici). 

 

IOAN VRATS  (1757-1837) un alt ctitor important al Bisericii ”Sfânta Treime” și negustor, are mormântul așezat  tot lângă altarul sfintei biserci. Se presupune că tatăl său a fost medicul personal al Protopopului Petru Maior.

Din păcate nu cunoaștem alte date despre acesta, crucea rămâne singura mărturie.

FAMILIA BARDOȘEȘTI este o alta mare și vrednică familie de macedo-români, jertfitori pentru credința străbună și neamul românesc, ctitori și binefăcători, înrudiți cu familia Marinovici. Originari din localitatea Bardo, din Istria, comună majoritar românească, au emigrat și ei în Transilvania începând din sec. al – XVII- lea. O ramură din familia Bardoșești s-a stabilit în Reghin la mijlocul sec. al XVII- lea și vor fi și ei alături de familia Marinovici, ctitori ai Bisercii ,,Sfânta Treime”.

Acest amănunt s-a descoperit pe clopotul bisericii vechi, unde exista o însemnare gravată, în care se menționa că  a fost dăruit bisericii vechi, cunoscută sub numele de capelă, cu hramul ”Sfântul Nicolae”, cu prilejul nașterii lui Tudor Bardoși, în anul 1760, pe locul căreia așa cum am mai menționat, s-a zidit biserica existentă (1807-1817). Au fost mari sprijinitori ai culturii naționale, ctitori de biserici și școli. Au oferit elevilor și studenților lipsiți material, dar dotați intelectual ajutoare financiare. Au promovat arta în rândul românilor, trezindu-le simțul pentru frumos, fiind un alt merit al familiei Bardoșeștilor. Au trecut din oportunism și ei la ritul greco-catolic. Așa devin și ei ctitori la prima biserică românească din Reghin, alături de ortodocșii Marinovici, și alți binefăcători ca Vraciu, Radu și Munteanu.

Teodor Bardoși s-a stins din viață în Reghinul Săsesc și a fost înmormântat în cimitirul de lângă Biserica românească ,,Sfânta Treime”, la ridicarea căreia a contribuit.^[4]

,,În ziua de Crăciun a anului de grație 1800 (25 decembrie), la Episcopia din Blaj, în Protocolul de înregistrare a actelor (Protocollum Episcopale), la numărul 272 se scria: Neguțătorii din S. Reaghen cer ca să li se dea blagoslovenie a-și face Biserică de Piatră în oraș, în S. Reaghen, fiindcă cu M(aghiar) Regheanii nu pot închepea într-o biserică. Urmează apoi mențiunea că, pentru aceasta ne-am cumpărat loc foarte bun de Biserică la noi în oraș … Zidirea s-a început în anul 1803 ( probabil s-au adunat materialele piatra, pregătirea cărămizii) și s-a terminat în 1811, iar turnul în 1817.

Printre neguțătorii Reghinului Săsesc care au contribuit la ridicarea bisercii se numără cei din familiile Marinovici, Bardoșești, Vrats, Olteanu, Munteanu, Nonu Costa. Facem aici mențiunea că, din familia Olteanu, Elena s-a căsătorit în jurul anului 1845, cu dr. Vasile Ladislau, baron Popp, care a devenit vicepreședinte al Guvernului transilvănean și care a și fost înmormântat în cripta familială din Reghin în 1875, în cimitirul Bisericii. ^[5]

Biserica va fi terminată în anul 1811, când era preot paroh aici Ioan Radu, care a slujit între anii 1809-1812 și a fost sfințită în anul 1811 de ierarhul bisericesc Ioan Bob (1739 – 1830) episcop de Făgăraș și Alba Iulia, a cărui activitate a fost afectată de conflictul cu Gheorghe Şincai, pe care l-a denunțat și demis din funcția de director școlar.

Ce descoperim din însemnările din 1817, aflate în turnul bisercii lui Petru Maior din Reghin:

,,Se știe că marele Petru Maior a funcționat între anii 1784 -1809 ca paroh al Reghinului și protopop al Ghurghiului; foarte puțini vor fi știind însă că lui i se datorește în primul rând și clădirea frumoasei biserici de piatră de ritul ,,grecesc unit” din Reghinul Săsesc. Și cu totul necunoscut era faptul că clădirea acestei biserici a fost începută de Petru Maior, încă din anul 1803. Până la această dată românii n-au avut biserică decât în Reghinul unguresc, unde a fost și reședința lui Maior. Abia la 1803 i-a succes lui Petru Maior, după o luptă pe viață și pe moarte cu Magistratul Reghinului Săsesc, să poată începe cu sprijinul bănesc al bogatelor familii de negustori români de acolo, mai cu seamă macedo-români, ca: Marinovici, Bardosy, Dimitriu, Mihailovici, Munteanu și altele, zidirea unei mari și frumoase biserci. Genialul cărturar a bătut pe sași, dar nu s-a putut împăca cu ei. Aceasta a fost și una din cauzele mutării sale în 1809 la Buda.”

Făcându-se de curând reparații la turnul bisercii s-a găsit în globul crucii ei și următoarele documente scrise cu slove vechi pe care le reproducem după originalul ce urmașul de azi a lui Petru Maior, d-l Ariton M. Pop, protopopul Reghinului, a binevoit a mi-o pune la dispoziție cu ocazia trecerii noastre pe acolo scria A. A. Mureşianu într-un articol din  numărul 2 Martie-Aprilie 1932 al revistei „Ţara Bârsei” din Braşov.

,,Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu împreună lucrarea Sfântului Duh, întru cinstea unuia Dmzeu în trei fețe, sau rânduit acest turn la Anul 1817, întru aceste luni Iunie și Iulie, supt stăpânirea prea înălțatului și binecredinciosului împărat Franțisc  I – ul și supt Arhipăstoria Exțelenții sale prea osfințitului Domn Ioan Bobb, Vlădicului de lege greciască unit al Făgărașului. Și sau râdicat prin osteneala și cheltuiala Dumnelui c. (institului) neguțători unit  de lege greciască Chir. Mihail împreună cu c.(instita) soața sa Samfira și fiii Ioan și Gheorghe întru vecinica pomenire a Dumnealor, cu cinste și alți buni cinstitori de Dmzeu mai ajutând, și sau râdicat întru această vreme, când aici în țeară fărdela de grâu să cumpăra cu 15 zloți iară cucuruzul cu 13 în țândule, sau bani de hârtie care feliu de bani umblători pentru aducere aminte și pomenire și aici întru aciastă scrisoare să pune una de 5 zloți.

                     Sau scris în anul 1817; Iulie 9 zile

                       Popp Alexandru paroh.”

 

Scris de altă mână:

,,această biserică să început a să faci de la anu  1803 și sa gătat în 1817: și cari au chiltuit pintru făcut anume tuți: niculae muntăn (sic.) șăndru blăjan, todur barduși, mihai muntean, costa dimitriu, dela tara turcească… zah(a)ria marinovici… încă din țara turcească și atunți era de hârtie bani lezun (Losung-n.aut.) și ira grâu… (sters)… zloți ferdela și cucuruzul cu (șters). În anii 1803 – 1807 s-a progătit materialele …

Iarăși altă mână:  ,,Acest turn s-a făcut în anul 1817. Iera grâu cu f. 15 zloți și cucuruzul cu f. 14 zloți și umbla bani de hârtie.” – urmează cu litere latine și ortografie ungurească: Johann Marin, Maria Marin, Cika (Ţica) Marin, Nikulaus Marin – Georg Marin, Anna Marin. Sz. Regen în 9 iulie.”^[6] În aceste nominalizări pot fi înscrise și numele anumitor constructori ce au participat la ridicarea turnului.

Ceea ce a rămas încrustat în lemn, deasupra  ușilor de la intrarea în biserică, anii 1807 – 1811 este și anul botezului acestui sfânt lăcaș, când s-a sfințit de episcopul Ioan Bob.

La 14 februarie 1821 se stingea din viață Petru Maior, la Buda, răpus de tuberculoză. Trebuie însă menţionat faptul că protopopul a lăsat cu limbă de moarte ca după trecerea sa la cele veşnice „cărțile istorice, teologice și de drept canonic din biblioteca agonisită la Reghin, aflate la cumnata sa Ana Maior în Căpușul de Câmpie, să fie donate bisericii ridicate prin strădaniile lui în Reghinul Săsesc”[7].

Se ştie că la Revoluţia de la 1848, Reghinul Săsesc a fost incendiat de secui când au ars 397 de case private, biserica săsească, şcolile şi primăria. În schimb de biserica greco-catolică „Sfânta Treime” de astăzi spune tradiţia că secuii au vrut să o zdrobească cu tunurile dar n-au reuşit şi s-au depărtat zicând „să-i dăm pace că aici e degetul lui Dumnezeu” declara, profesorul Iosif Haltrich din Reghin în cadrul unei conferinţe ţinută la Adunarea Generală a Societăţii Geografice Ardelene desfăşurată în oraş la 22 august 1857.

Despre acelaşi miracol vorbeşte şi preotul Gavril Branea din comuna Măierău în „Cronica evenimentelor din anii 1848-1849 din care cităm un fragment „Iară pe 2/21 Nov. 1848 Joi pela 10 ceasuri au început a arde oraşul şi l-au ars de tot. Ars-au bisericile, turnuri, clopotele, cu un cuvânt toate. De însemnat este că în biserica românilor au puşcat ca vre-o 100 de puşcături şi nu s’au aprins şi aşa au rămas nearsă zicând şi ungurii: „Hagyjuk hat ha az Isten akarja hogy megmaradjon.”

Primul cavou familial s-a ridicat lângă mormintele principalilor ctitori Ioan și Maria  Marinovici în partea spre răsărit de la Sfântul Altar. Pe fațada vestică stă scris: ,,1868 – ridicat de Nicolae Marinovici, negustor și epitrop al acestei biserici”.

Facem mențiunea că Biserica are formă de cruce cu un singur turn la intrare în biserică, în stil baroc, fiind zidită din piatră și cărămidă plină. Are o lungime de 29 m. și o lățime de 14 m, la brațele crucii în naos.

Biserica deține trei icoane pe lemn și alte trei icoane pe lemn aflate pe iconostas, înscrise în Patrimoniul Cultural Național.

În anul 1939, lăcaşul de cult a fost zugrăvit și totodată pictat cu câteva scene și medalioane de către zugravul Horteg din Târgu Mureș.

S-au făcut lucrări de reparații și întreținere la biserică şi casa parohială între anii 1881, 1902, 1925, 1932, 1939, 1946. De exemplu, Dr. Eugen Nicoară a făcut o donaţie în anul 1946 pe seama Bisericii „Sfânta Treime”, pentru renovarea casei parohiale în valoare de 15.000 de lei care consta în 8 uşi noi şi 10 ferestre duble.^[8]

Tot atunci s-a făcut și icoana hramului ,,Sfânta Treime” –  în mozaic, pe fațada turnului bisercii.

 

În anul 1981 s-a cumpărat  un clopot  de 545 kg., turnat la Baia Mare, așezat în turnul bisericii alături de cel existent, de la anul 1846.

În data 7 noiembrie 1982, biserica a  fost resfințită de Preasfințitul Episcop Emilian al  Alba  Iuliei.

Tot în această perioadă s-a zidit capela mortuară din str. George Coșbuc (1984-1987) și s-a zidit și noua casă parohială (1988-1992), sub păstorirea preotului Nicolae Dincă.

În timpul păstoririi protopopului Dumitru Gherman la Parohia ”Sfânta Treime”  Reghin, unde a slujit timp de peste 30 de ani, a dus la împlinire următoarele realizări:

• între anii 1992-1995 s-au continuat și finalizat lucrările la casa parohială;
  
• în data de 11 septembrie 1992, conform P.V. nr. 11, la propunerea lui s-a predat capela din cimitirul din str. ”George Coșbuc”, nr. 53, preotului Teodor Roșca, care slujea la spitalul orășenesc – Reghin. Acesta a transformat capela în biserică și i-au fost arondate câteva străzi din jurul ei, formându-se o nouă parohie cu hramul ”Sfântul Lazăr”;
  
• în anul 1993 s-au făcut reparații capitale, la exteriorul Bisericii ”Sfânta Treime” și s-a pavat aleea principală de la biserică și curtea casei parohiale;

• între anii 1993 – 1995 s-a zidit noua casă cantorală , din strada Nicolae Bălcescu, nr. 17, pe un alt amplasament căreia i se va da o destinație nobilă, pusă în slujba comunității și aproapelui ajuns la bătrânețe;
  

• prin Hotărârea din 26 din 1 septembrie 1994, a Consiliului Local Reghin (Președinte de ședință fiind Protopopul Dumitru Gherman), se atribuie parohiei ”Sf. Mc.Gheorghe” în folosință gratuită, suprafața de teren de 1450 m.p. în vederea amplasării și construirii bisericii ortodoxe în Cartierul Libertății, pe str. Călărașilor, nr. 35. Este cea de-a doua biserică nouă ridicată pe trupul parohiei materă (biserica mamă) ”Sfânta Treime”, arondându-i-se străzile adiacente în fomarea noii parohii;
  

• facem precizarea că această parohie va fi coordonată de preotul Mircea Mureșan (1 august 1994 – 15 decembrie 1995);
• din data de 15 decembrie 1995 – până astăzi, preotul Vasile Popeiu, a continuat edificarea acestei frumoase biserici ortodoxe. Din data de 1 august 1994, până în data de 1 mai 1999, cei doi preoți au slujit în biserica ”Sfânta Treime”, alături de parohul Dumitru Gherman, până când a fost pregătit subsolul și s-a putut sluji în acest spațiu;
• în perioada celor 5 ani , o duminică se chitanța venitul (discul) la parohia maternă, una la parohia nou înființată. Astfel a sporit Dumnezeu puterea pentru înfăptuirea acestei biserici;
• în anul 1996, la cererea protopopului Dumitru Gherman se atribuie prin Hotărârea Consiliului Local Reghin, cu nr. 800/07.05.1996, suprafața de 2000 m.p., pentru zidirea unei noi biserici ortodoxe, în cartierul nou dinspre localitatea Breaza, pe strada Vasile L. Pop. Terenul s-a oficializat prin donația familiei Ioan și Viorica Căpușan din Reghin;
• în anul 1999 s-a rezidit prima școală românescă din Reghin ce se afla lângă Biserica ”Sfânta Treime”, pe un alt amplasament, refăcută exact în forma planului initial și folosindu-se cărămizi din vechiul lăcaș. A fost pusă sub oblăduirea Sfântului Ierarh Andrei Șaguna și Ioan Ionchentie Micu Klain. Școala a fost înființată în anul 1784, funcționând într-o clădire din lemn si apoi în anul 1834-1835 s-a zidit din cărămidă, cu cheltuiala ctitorului Theodor Șerban – Lupu (anul acesta s-au împlinit 170 de ani de la trecerea la cele veșnice a ctitorului);
• Acest așezământ de cultură și spiritualitate a asigurat continuitatea învățământului în limba română, devenind școală de stat în anul 1919, până în anul 1931, când se construiește o nouă școală în apropiere, Gimnaziul de Stat ”Virgil Onițiu”, astăzi grădiniță.

Arc peste timp –  prima Școală românească

1835

1999

 

• la data de 4 noiembrie 2000 a fost sfințit locul noii biserici din strada Vasile L. Pop, de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Dr. Andrei al Alba Iuliei;
• ca să se împlinească gândul cel purtat în inimi, preotul Dumitru Gherman împreună cu fiul Dimitrie, au hotărât ca să pună ocrotitori ai noului lăcaș ce se va ridica pe ”Sfinții Martiri Brâncoveni, Ștefan Cel Mare și Sfânt și a tuturor Martirilor Transilvăneni”, ca simbol al unității de neam și credință a neamului românesc;
• la data de 12 iunie 2002 s-a înființat ”Asociația Filantropia Ortodoxă Alba Iulia – Filiala Reghin” – membrii fondatori fiind: preotul Dumitru Gherman, Dimitrie P.P. Gherman, Ing. Emil Farago, student Alexandru Ionescu, contabil Maria Gherman, Ing. Vasile Ormenișan și econ. Gavril Danciu. Pentru funcționalitatea serviciilor sociale s-au încheiat parteneriate cu Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia, Consiliul Județean Mureș, Primăria Municipiului Reghin și Parohia ”Sfânta Treime” – Reghin. Președinte al asociației este numit tânărul Dimitrie Gherman;
  
• apoi între anii 2002 – 2003, la vechea școală românescă refăcută, s-au făcut modificări, etajându-se și adăugându-se încă un corp de clădire, prin finanțarea Asociației ”Les convois humanitaire pour la Roumanie” din Luxemburg. A fost destinată ca și casă de tip familial și centru de zi – pentru copiii abandonați și cu risc crescut de abandon si a primit numele de Așezământul social ”Casa Maria II”. Ca și coordonator și director, a fost încredințată această misiune tânărului Dimitrie Gherman;

• la data de 6 iulie 2003, Așezământul social a fost binecuvântat, după Sfânta Liturghie Arhierească, de către Înaltpreasfințitul Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei și Preasfințitul Nicodim, Episcopul Craiovei, împreună cu un sobor de 18 preoți și oficialități din județ, țară și Luxemburg. Cu acest prilej a fost hirotonit preot Dimitrie Petru Paul Gherman. Începând din acest moment la Biserica ”Sfânta Treime” au slujit cei doi preoți, tată și fiu. S-au rugat și au muncit împreună, în armonie și dragoste, toate făcându-le spre slava lui Dumnezeu;
• în anul 2004, s-a dat în administrare și cimitirul din str. ”George Coșbuc”, pe termen nelimitat (Conf. P.V. nr. 3/18.04.2004). Menționăm că această capelă de cimitir a fost zidită de preotul Nicolae Dincă între anii 1983-1984 și va deveni Biserică de mir cu hramul ”Sfântul Apostol Andrei și Cuviosul Lazăr”;
• la data de 11 mai 2004, protopopul Dumitru Gherman și fiul, preotul Dimitrie, împreună cu inginerul Gheorghe Avram, cu arhitectul Barbieri, amândoi din Alba Iulia, au vizitat 12 biserici și mănăstiri din Moldova, alegând pentru acoperiș elemente specifice din această zonă, apoi mai târziu cele brâncovenești, pentru trupul bisericii;
• la intrarea în biserică s-a conceput o poartă transilvăneană, în sensul în care, prin aceasta să se intre în Țara Românească și Moldova, simbolul și realitatea unirii neamului românesc și ortodox;
• au avut încă un dar trimis de Dumnezeu, în persoana inginerului Petru Beșu, din București, care, prin priceperea și osteneala sa, a adus modificări și îmbunătățiri proiectului;
• apoi, încă un dar, au fost constructorii și executanții acestui lăcaș, Societatea ”Emivas” – Reghin, condusă de vrednicul inginer Emil Farago și inginerul Ioan Mureșan. Au fost și executanți și binefăcători;
• la data de 2 iulie 2004, la implinirea a 500 de ani de la trecerea în veșnicie a Marelui Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt (1433-1504), s-a săvârșit prima Sfântă Liturghie, pe locul viitorului Sfânt Altar, al noii biserici. Au foat invitați mai mulți preoți din oraș, la acest eveniment sfânt, dar n-au răspuns chemării decât C. Părinte Ioan Pădurean – preot în Gurghiu și secretar al Protopopiatului Reghin, Protopopul Dumitru Gherman și preotul Dimitrie Gherman.

 

 

       

În medalion – Inginer Petru Beșu, cu proiectul tehnic al noii biserici

 

 

Prima Sfântă Liturghie, la împlinirea a 500 de ani de la trecerea în veșnicie a Marelui Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt

• la data de de 16 iulie 2004 au început lucrările noii biserici. Acum, în mod simbolic, s-au săpat primele cazmale de pământ pentru fundație. Prima autorizație de construcție s-a eliberat de Primăria Municipiul Reghin, cu nr. 57/23.03.2005.

                          † Ioan Căpușan – donatorul terenului               Dir. Gen. Ing. Emil Farago –

                               (2000mp)  pentru biserică                            constructor și binefecător

 

• în anul 2005, pe locul primit pentru cimitir din str. Porumbei, nr. 43A, s-a ridicat o capelă mortuară, cu autorizația nr. 50/16.03.2005. Va fi terminată în anul următor și va purta hramul ”Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”;
  

• tot în anul 2005, s-a oficializat prin judecătoria Reghin, cu nr. 10/12.09.2005 – ”Asociația Femeilor Creștine din Reghin” , pe lângă parohia ”Sfânta Treime”, prin strădania profesoarei Floarea Sălăgean, care este și președinta asociației, cu 32 de membri. Este o reînnodare a firului istoric al Asociațiunii ”Reuniunea Femeilor Române” – Sibiu – 1883. Dar și acest subiect va fi tratat cu atenție într-un capitol aparte. Aceasta tot cu vrerea lui Dumnezeu, pentru că, aici la parohie, cândva, femeile creștine s-au organizat într-o societate caritabilă numită ,,Sfânta Maria”, care era  într-o strânsă colaborare cu ,,Reuniunea Femeilor Române – Sibiu și care au susținut și contribuit financiar pe copiii nevoiași și pe cei înzestrați, începând cu învățământul primar, până la cel superior. Nu întâmplător, așezământul care se va înființa în anul 2003, va purta numele de ”Casa Maria”;
• în anul 2005, casa cantorală a fost predată Asociației Filantropia Ortodoxă Alba Iulia – Filiala Reghin, fiind mansardată și modernizată;
• începând cu data de 1 ianuarie 2006, a demarat activitatea socială aici ca și ”Centru de criză pentru persoane vârstnice Sfântul Andrei”, cu două module: Centru de criză pentru personae vârstnice și Servicii la domiciliu pentru personae vârstnice. Coordonator al centrului a fost numit preotul Alexandru Ionescu;
  
• la data de 12 iunie 2006, la hramul Bisericii ”Sfânta Treime”, a fost binecuvântat acest așezământ de către Înaltpreasfințitul Dr. Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei. Tot atunci, preotul Dimitrie Gherman a fost hirotesit iconom stavrofor (brâu roșu și cruce) și  preotul Alexandru Ionescu – iconom (brâu roșu);
  

• în anul 2008, a izbucnit un mic incendiu la Biserica ”Sfânta Treime”, de la o lumânare uitată aprinsă, în consecință s-a refăcut întreaga pictură a bisericii și partea superioară a iconostasului, de către pictorul Emil Dunăre din Sărmașu;
• în anul 2011 – la împlinirea a 200 de ani de la zidirea acestei sfinte biserici, se fac reparații capitale, punându-se geamuri noi și acoperiș nou, conform Procesului Verbal al Consiliului Parohial cu nr. 3/20.03.2011;
• în anul 2013 s-a aprobat ridicarea unei capele mortuare în cimitirul de lângă biserică ”Sfănta Treime” , conform Procesului-Verbal nr. 2/27.01.2013 și s-au început lucrările, obținându-se autorizația nr. 39/24.03.2014. A fost pavat și ordonat tot cimitirul din jurul sfintei biserici;
  

• în ziua de duminică 22 octombrie 2014 a avut loc resfințirea Bisericii ”Sfânta Treime”, oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu Arhiepiscop al Alba Iuliei;
• în zilele de 9-10 septembrie 2017, a avut loc la parohia ”Sfânta Treime”, Simpozionul național al femeilor creștine ortodoxe din România, cu tema ”Împărăteasa cerului și mama noastră”, sub purtarea de grijă și binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei. Evenimentul a fost organizat de Asociația Femeilor Creștine Ortodoxe din Reghin, în colaborare cu Arhiepiscopia Ortodoxă Română Alba Iulia, Parohia Ortodoxă ”Sfânta Treime” Reghin, Primăria Municipiului Reghin și Asociația Filantropia Ortodoxă Alba Iulia-Filiala Reghin. Evenimentul a debutat cu slujba de Te-Deum oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, după care au fost sfințite icoanele pe sticlă, realizate de către copiii din parohie, care au frecventat tabăra de vară ”Icoana din sufletul copilului” – ediția a II-a.
  

 

• în anul 2017 s-au realizat în mozaic și așezat pe frontispiciul bisericii cu hramul ”Sfinții Martiri Brâncoveni, Ștefan cel Mare și Sfânt și a tuturor Martirilor Transilvăneni”, icoanele cu hramul bisericii și harta României Mari, donație făcută de către familia Andrei, Violeta și Mircea Oltean;
  

• tot în anul 2017 s-a făcut pictura exterioară la turnul mare, pictură donată de către familia Sorin și Mihaela Macarie;
  

• în anul 2018 au fost donate ușa principală a noii biserici cu hramul ”Sfinții Martiri Brâncoveni, Ștefan cel Mare și Sfânt și al tuturor Martirilor Transilvăneni” și cea de la Sfântul Altar, de către familia David, Florina și Tiberiu Oltean;
  

• în anul 2018, la 100 de ani de la Marea Unire, s-au încheiat lucrările la biserica cu hramul  ”Sfinții Martiri Brâncoveni, Ștefan cel Mare și Sfânt și al tuturor Martirilor Transilvăneni”, fiind pregătită pentru pictură;
• în exteriorul bisericii s-au pregătit ocnițe în care să fie pictați sfinți români, înveșmântați în straie românești, fiecare din zona în care s-a născut. S-a realizat iluminatul interior și exterior;
• valoarea lucrărilor a depășit suma de 1.500.000 lei și a fost suportată de către Parohia ”Sfânta Treime”;

Biserica a fost iluminată pentru prima oară la centenarul României întregite – 1 decembrie 2018

Pisanie

• începând cu luna martie a anului 2019, Biserica cu hramul ”Sfinții Martiri Brâncoveni, Ștefan cel Mare și Sfânt și a tuturor Martirilor Transilvăneni”, a fost înființată ca parohie de sine stătătoare, prin numirea preotului Ionel Iacob, acordându-se străzile adiacente noului lăcaș.

Menționăm un lucru foarte important, faptul că pe trupul vechii parohii s-au înființat cele trei parohii noi, existente astăzi: Parohia Ortodoxă Română ”Sf. Apostol Andrei și Cuviosul Lazăr” din strada George Coșbuc, nr. 53, Parohia Ortodoxă Română  ”Sf. Mc. Gheorghe”, din strada Călărași, nr. 35, cartierul Libertății, și Parohia Ortodoxă Română ”Sfinții Martiri Brâncoveni, Ștefan cel Mare și Sfânt și a tuturor Martirilor Transilvăneni” din strada Mihai Viteazul, nr. 175.

La altarul Bisericii Ortodoxe Române ”Sfânta Treime” din Reghin, începând cu anul 2003 și până astăzi slujesc trei preoți: protopopul Dumitru Gherman, preotul Dimitrie P.P. Gherman și preotul Alexandru Ionescu.

 

Preotul Dumitru Gherman a ieșit la pensie începând cu data de 1 martie 2019, după 46 de ani de slujire, din data de 1 martie 1973. A rămas înbisericit tot la această biserică urmând să slujească cât va rândui Bunul Dumnezeu.

Începând cu data de 1 martie 2019, ca paroh în locul său a fost numit, fiul său, preotul Dimitrie P.P. Gherman. Au continuat împreună, așa cum au fost obișnuiți, atât activitatea preoțească, cât și cea socială.

Între anii 2018 – 2021 se continuă lucrările la capela din strada Porumbei, nr. 43A, izolându-se termic și finisându-se lucrările exterioare, precum și schimbarea învelișului acoperișului cu tablă lindab. Cele două capele mortuare se împodobesc cu pictură în tehnica frescă.

 

Tot în anul 2018 s-au realizat lucrări capitale la interiorul casei parohiale.

În anul 2019 se izolează termic cele două așezăminte sociale ”Casa Maria II” și „Centru pentru persoane vârstnice Sfăntul Andrei”.

 

Din documentele parohiale am aflat până acum ca fiind cântăreți ai parohiei pe Ioan Pamfilovici, Mihai Maior, Emil Iacob, Zaharie Corman (1923-1984) și Teodor Rusu, din anul 1984, până acum.

Sunt vrednici de menționat în acest scurt istoric și ultimii doi îngrijitori ai bisericii, care arată râvnă permanent față de cele sfinte și de oameni: fătul (denumire populară)  Dumitru Boar care a slujit mai bine de 50 de ani biserica, iar din anul 2018, până astăzi, i-a urmat cu aceași râvnă credinciosul Ioan Bejan. Menționăm că acesta în timpul cât a durat construcția Bisericii ”Sfinții Martiri Brâncoveni, Ștefan cel Mare și Sfânt și a tuturor Martirilor Transilvăneni” a fost trup și suflet pentru edificarea acesteia.

Nu putem încheia acest scurt istoric fără a le aduce mulțumiri tuturor credincioșilor din parohia noastră, membrilor consiliului parohial și a comitetului de femei, pentru tot sprijinul și jertfa adusă la toate aceste realizări care le-am amintit aici.

Numele tuturor vor râmâne în Cartea de Aur a Parohiei ”Sfânta Treime” și în ceruri.

Anul 2021 a fost declarat de către Patriarhia Română “Anul omagial al pastorației românilor din afara României” și “Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor.”

Datoria noastră nu este numai de a-i pomeni și de a-i purta în suflet pe cei răposați, care este un act de credință și de mărturisire a iubirii față de semeni, ci și de a lăsa ceva concret, o urmă care să le păstreze faptele și memoria vie.

Menționăm că în cimitirul Bisericii ”Sfânta Treime” se odihnesc unii dintre cei mai mari și importanți oameni din Transilvania, care au ținut trează conștiința națională și religioasă a românilor ardeleni. Este un cimitir ”viu”, prin istoria frumoasă ce ne-au lăsat-o prin viața lor.

În acest sens, am realizat proiectul ISTORIA NESCRISĂ ÎN CĂRȚI, ESTE ÎNSCRISĂ ÎN CIMITIRE. ”Personalități marcante din centrul Transilvaniei care își dorm somnul de veci în cimitirul Bisericii Ortodoxe Române  ”Sfânta Treime”din Reghin, județul Mureș”, prin care:

• s-au restaurant și conservat mormintele, crucile și cavourile personalităților istorice, politice şi culturale, care își dorm somnul de veci în cimitirul Bisericii Ortodoxe Române ”Sfânta Treime” din Reghin, județul Mureș.
• s-a publicat acest studiu legat de istoricul locului, al Bisericii Ortodoxe Române ”Sfânta Treime”din Reghin, județul Mureș și al personalităților care își dorm somnul de veci în cimitirul parohiei.
• s-a realizat web-sit-ul: https://parohia-sfantatreime.ro , prin care s-a urmărit digitalizarea istoriei cimitirului şi promovarea personalităților istorice, politice şi culturale ce își dorm somnul de veci în cimitirul Bisericii Ortodoxe Române ”Sfânta Treime” din Reghin, județul Mureș, precum și includerea cimitirului într-un circuit de turism cultural-istoric.
• s-a elaborate o hartă, cu prescurtările şi simbolurile specifice explicate într-o legendă, a cimitirului și a personalităților marcante care sunt îngropate aici.
• s-a organizarea simpozionului Istoria nescrisă în cărți, este înscrisă în cimitire. ”Personalități marcante din centrul Transilvaniei care își dorm somnul de veci în cimitirul Bisericii Ortodoxe Române ”Sfânta Treime” din Reghin, județul Mureș”,   care a încununat acest proiect. Dorim să devină un eveniment anual, care să crească în prestigiu şi popularitate de la o ediţie la alta.
• dorim să fie un prim pas, pentru ca cimitirul Bisericii Ortodoxe Române ”Sfânta Treime” din Reghin, să poată fi considerat “Muzeu Naţional” datorită valorii monumentelor funerare, a personalităţilor înmormântate şi a epitafurilor rarisime de aici.

Prin restaurarea monumentelor funerare am reușit să prelungim viața acestor locuri sacre, să nu le dăm uitării, ci să le lăsam moștenire posterității.

Prin tipărirea  cărții Istoria nescrisă în cărți, este înscrisă în cimitire ”Personalități marcante din centrul Transilvaniei, care își dorm somnul de veci în cimitirul Bisericii Ortodoxe Române  ”Sfânta Treime”din Reghin, județul Mureș”, ne dorim ca această lume uitată, să fie cunoscută de cât mai mulți contemporani.

Aceasta s-a realizat în colaborare cu preoții protopop Dumitru Gherman, preot Dimitrie P.P. Gherman, jurnalistul și istoricul Robert Matei Mihai, domnul Bogdan Andrei, prin firma S.C. Digitas S.R.L., din Brașov și prin ajutorul neostenit al domnișoarei Adina Nicoară și al domnișoarei Stela Giurgiu, angajate ale Asociației Filantropia Ortodoxă Alba Iulia-Filiala Reghin.

Inițiatoarea proiectului este Asociația Filantropia Ortodoxă Alba Iulia-Filiala Reghin, finanțatori sunt Secretariatul General al Guvernului (SGG) și Serviciul de Dezvoltare Comunitară, care a contribuit  cu suma de 75.591,56 lei, în parteneriat cu Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia, Protopopiatul Ortodox Român Reghin și Parohia Ortodoxă Română ”Sfânta Treime” –  Reghin, care a contribuit cu suma de 8.900 lei.

S-au mai înaintat proiecte și către Primăria Municipiului Reghin, care a subvenționat cu suma de 7.524 lei și Consiliul Județean Mureș, cu suma de 2.000 lei. Asociația Filantropia Ortodoxă Alba Iulia-Filiala Reghin a contribuit cu suma de 16.687 lei.

Încheiem acest istoric al Parohiei ”Sfânta Treime” din Reghin, atât cât am reușit să aducem la lumină trecutul acestui loc binecuvântat și al oamenilor, care prin credința și jertfa lor, ne-au lăsat moștenire aceste minunate daruri pe care trebuie să le transmitem viitorimii.

Biserica întemeiată de Mântuitorul păzeşte tainic, la Reghin, în această minunată parohie, de o parte, pe cei a căror copilărie a fost lipsită de dragostea şi grija părintească, iar de cealaltă parte, pe cei a căror bătrâneţe a ajuns să fie o povară și greu de dus fără ajutorul celor din jur.

Biserica ”Sfânta Treime” este mărturia cea mai frumoasă că aceasta s-a zidit prin jertfa și dragostea creștinilor ortodocși, împreună cu românii care au trecut la cultul greco-catolic, pentru salvarea credinței strămoșești și a neamului românesc din Transilvania, precum și dreptul lor de a avea o biserică în care să se roage, ca și celelalte confesiuni religioase.

Menționăm numele preoților slujitori ai acestui sfânt altar:

1. Protopop Petru Maior – 1785 – 1809
2. Protopop Ioan Radu – 1809 – 1812
3. Protopop Alexandru Pop – 1812 – 1826
4. Protopop Grigore Socaciu – 1826-1827
5. Protopop Gabriel Matei – 1827 – 1829
6. Protopop Ioan Simioneti – 1829 – 1842
7. Protopop George Crișan -1842-1848
8. Protopop Mihail Crișan -1848-1884
9. Protopop Baziliu Rațiu – 1884-1888
10. Protopop Petru Uilăcan -1888-1905
11. Protopop Marian Ariton Popa – 1905-1945
12. Protopop Alexandru Todea – 1945-1948
13. Protopop Iuliu Man – 1948-1949
14. Protopop Mihail Ciobanu – 1949-1981
15. Nicolae Dincă – 1981-1992
16. Protopop Dumitru Gherman – 1990-2019

Preot Dimitrie Petru Paul Gherman – 2003 (coslujitor), iar din 2019 paroh-

17. Preot Alexandru Ionescu – 2004 (coslujitor)

Toate spre slava lui Dumnezeu și a oamenilor mântuire.

Preot Protopop Dumitru Gherman

Preot Dimitrie Petru Paul Gherman

Jurnalist și istoric Robert Mihai Matei

[1]Dr.  Ioan Chiorean – ”Din moștenirea culturală a Reghinului” (sec XIII – XVIII), – Reghinul cultural nr. 1, din anul 1982;

[2] Pr. Dumitru Gherman  – ”Arborele genealogic al familiei de ctitori Marinovici”, Reghinul cultural nr. 3, din anul 1994,  Reghin;

[3] KÓNY – este o localitate în Ungaria de astăzi, județul Győr-Moson-Sopron, plasa CSORNA

Traducere realizată de dl. Drd. LÁSZLÓ MÁRTON din cadrul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Mureş;

[4]Pr. Dumitru Gherman  – ”Arborele genealogic al familiei Bardoșeștilor”, în Reghinul cultural nr. 4, din anul 1999,  Reghin;

[5]Vasile Lechințan – ”Un episod din timpul păstoririi lui Petru Maior la Reghin”, în Reghinul cultural nr. 8, din anul 2006,  Reghin.

[6]Revista “Ţara Bârsei”, Anul IV, Martie-Aprilie, 1932, No. 2,  “Însemnări din 1817 în turnul bisericei lui Petru Maior  din Regin”, pg. 149-150;

[7] Site-ul “viselenuautermenlimita.ro” – “Ioan Pop, nepotul lui Petru Maior un urmaş demn de reprezentant de frunte al Școlii Ardelene”, autor Matei R. Mihai;

 

[8]“Eugen Nicoară doctorul ancestronic din Loja Regelui Carol Al II -Lea”.Editura Petru Maior – Reghin, 2017, Matei Mihai Robert, Pg. 342;